Ziua internaţională pentru conservarea stratului de ozon face parte din calendarul ONU începând din anul 1995 şi marchează semnarea, în 16 septembrie 1987, a Protocolului de la Montreal privind substanţele care distrug stratul de ozon.
Ozonul este un gaz compus din trei atomi de oxigen și alcătuiește aproximativ 0,00006% din atmosferă. Ozonul este o substanță relativ instabilă și poate fi distrus de molecule de azot, hidrogen, clor și brom, ultimele regăsindu-se în clorofluorocarburi.
Semnarea Protocolului de la Montreal a însemnat renunţarea treptată la utilizarea substanţelor care afectează stratul de ozon, în special clorofluorocarburile și halonii, impunându-se găsirea unor soluţii acceptabile pentru înlocuirea tehnologiilor poluatoare, cu altele care să confere siguranţă pentru sănătatea omului şi a mediului.
Stratul de ozon stratosferic este situat la înălţimea de 40 km şi este indispensabil vieţii pe pământ, reţinând radiaţiile ultraviolete. Acest fapt a fost definit de Convenţia de la Viena ca fiind „stratul de ozon atmosferic de deasupra stratului limită planetar”.
Protocolul de la Montreal este primul și singurul acord de mediu al ONU care a fost ratificat de fiecare țară din lume și se aplică începând din 22 septembrie 1988, iar de atunci prin efortul internațional, consumul global de substanțe care epuizează ozonul a fost redus cu 98%. Cu toate acestea, experții consideră că stratul de ozon nu se va recupera complet înainte de a doua jumătate a acestui secol.
