Dacă nu știai, cei mai mulți oameni pot să se concentreze asupra unui lucru cam la fel de mult timp cât poate și un peștișor auriu.

Trăim într-o eră a întreruperilor. Importante sau de-a dreptul stupide, întreruperile reprezintă o deturnare atenției de la sarcinile pe care le avem, cu consecințe pentru noi toți, mai mari sau mai mici, în funcție de domeniul în care activăm.

Psihologul Liliana Hadji, care își dedică timpul antrenării perseverenței si pasiunii (grit) la copii, face o analogie între creierul uman si un CEO: ambele sunt la conducere, se află în zona frontală, iar jargonul din neuroștiințe se numește: Funcțiile Executive ale Cortexului Prefrontal. Numărul proceselor neuronale din creier este foarte mare, la fel ca și numărul de task-uri pe care un CEO îl are în fișa postului, iar una dintre responsabiliăți este să susțină și să ghideze cu grijă atenția.

Informațiile pe care le are acest CEO despre atenție se referă la caracterul limitat al acesteia, la fel ca un mușchi care, odată folosit – obosește și are nevoie de o pauză pentru a-și reîncărca forța. Cei care se antrenează într-o arie de expertiză nu muncesc mai mult de 4 ore în mod focalizat la o sarcină specifică.

Atenția îmbunătățește calitatea tuturor proceselor mentale implicate într-un moment de focalizare. Reții mai bine, înțelegi mai bine, faci salturi de idei și conexiuni interesante.

Atenția este o resursă mentală antrenabilă, dezvoltabilă, ea nu apare de la sine, din neant, sau la un moment dat în copilărie.

De la cele mai mici vârste, copiii pot înțelege cum să își consolideze atenția și cum să o folosească adecvat. Un lucru care merită reținut este că arhitectura neuronală a fiecărui copil este unică, motiv pentru care atenția lor diferă, iar asta înseamnă că părinții, educatorii și profesorii pot crea strategii specifice pentru a sprijini educabilitatea copiilor, așteptîndu-se diferit de la un copil la altul la folosirea atenției acestora.

Cum antrenăm atenția copiilor?

Despre modalitatea în care poate fi antrenată atenția, Liliana Hadji spune că materiile studiate la școală pot include cunoștințele adunate despre atenție.

Un copil nu poate fi cu adevărat atent mai mult de 10 minute! Iar la școală i se solicită focalizare timp de 4-6 materii cu pauze infime între ele. Iar după programul școlar urmează ore de teme. Mă întreb cum fizic acest mușchi poate fi funcțional?! Este atrofiat! Iar de aici efectele pe care le putem surprinde sunt: calitatea slabă a memoriei, demotivare, scăderea curiozității. Pe de altă parte, experiențele educaționale merită să fie îmbogățite cu experiențial, practic, activități cu sens, conectând materiile între ele prin proiecte cu sens, menite să răspundă curiozităților reale ale copiilor.

Cred că adulții îi pot ajuta pe cei mici pornind de la îmbunătățirea propriei atenții, iar apoi, prin observarea modului spontan în care copiii își vehiculează stările de prezență, dându-le în mod calm, grijuliu și suportiv feedback și ghidare. În plus, nu putem omite impactul tehnologiei asupra copiilor acestei generații (alphas) care într-o stare permanentă de scroll & switch își dezasamblează propria atenție devenind superficiali, distrași, multitasking (care apropo, a fost demonstrată științific ca fiind o stare neproductivă).

Atenția poate fi antrenată prin jocuri de atenție

Jocul de-a bebelușul, are la bază conceptul tot mai răspândit și interesant al mindfulness-ului, și comparându-l cu starea văzută la bebelușii exploratori când privesc pentru prima oară un obiect, care absorb toate informațiile legate de acel obiect. Copil sau adult, poți încerca chiar acum: ia un fruct, un accesoriu, un pix, o carte, un ceas, orice (dar nu telefonul 😊) și îl studiază cu setea de cunoaștere a unui bebeluș.

În jocul semaforul: un copil poate învăța să oprească vacarmul gândurilor care ne populează mintea, accesând, similar unui semafor: stop, gândesc, acționez. Acest joc poate deveni un start pentru fiecare materie, moment de lectură sau intrarea într-un exercițiu cu un grad mai mare de dificultate.

Trezirea simțurilor: în fiecare dimineață copilul își poate începe ziua cu un obiect care îi poate crea o activare senzorială: poate fi o sursă de armome plăcute, preferate, obiecte care activează stări tactile, un clopoțel sau o melodie, un cub de gheață etc.

Jonglatul: ca exercițiu în sine este un feedback extraordinar în a observa cum o milisecundă de atenție face ca mingea să cadă din circuit. Antrenamentul în a jongla este iarăși o mare provocare în scopul folosirii atenției în sens conștient.

Sursa: Forbes/ Liliana Hadji, psiholog, co-fondator Gritty Education (www.gritty.ro)

Scrie un comentariu