Cercetătorii de la Spitalul Mount Sinai au descoperit că modificările activității electrice din inimă pot ajuta la depistarea pacienților spitalizați cu COVID-19 care sunt predispuși să moară. Biomarkerul este ușor de măsurat și poate descoperi decesul cu câteva zile înainte.
În situația spitalelor copleșite de pacienții COVID-19, este o provocare pentru medici să afle unde să își concentreze cel mai bine atenția și resursele limitate. Există mai mulți biomarkeri pe bază de sânge care sunt utilizați pentru evaluarea acelor bolnavi cu cel mai mare risc de declin al bolii. Însă analizele de sânge necesită timp pentru a fi colectate și procesate. Acest nou biomarker poate fi măsurat cu ajutorul electrocardiogramei (EKG), iar cercetătorii susțin că poate prezice dacă este posibil ca un pacient să moară cu cel puțin două zile înainte.
Criteriile dezvoltate de echipa de la Spitalul Mount Sinai sunt denumite LoQRS și sunt o modalitate eficientă de triaj a pacienților cu cea mai mare probabilitate de declin. Timpul mediu până la deces de la prima citire LoQRS detectată în studiu a fost de 52 de ore.
„Studiul nostru arată că formele de undă QRS diminuate pe EKG-uri pe parcursul bolii COVID-19 pot fi un instrument important pentru lucrătorii din domeniul sănătății care îngrijesc acești pacienți, permițându-le să prindă schimbări clinice rapide în timpul spitalizării și să intervină mai repede”, spune Joshua Lampert, autor principal al noului studiu. „Cu un număr de cazuri de COVID-19 și spitalizări în creștere, electrocardiogramele pot fi utile spitalelor care îngrijesc acești tip de pacienți înainte ca starea lor să se înrăutățească dramatic”.
Aceleași măsuri LoQRS au fost eficiente și în detectarea acelor pacienți cu gripă cu cel mai mare risc să moară, timpul mediu până la deces de la prima măsură LoQRS la pacienții cu gripă fiind de aproximativ șase zile.
