Ada Condeescu, actrița din Ana, Mi-ai fost scrisă în ADN, despre vacanța departe de agitație: ”Am vrut confort, locuri dragi și multă apropiere”

Pentru Ada Condeescu, interpreta Sandrei din serialul original Ana, Mi-ai fost scrisă în ADN, vara aceasta nu a fost despre noutăți, ci despre reconectare. După luni intense de muncă și filmări, repetiții pentru o nouă premieră la Teatrul Act, pregătirea unui lungmetraj și viața de mamă cu doi copii, actrița a simțit că are nevoie de o pauză în care să petreacă timpul cu oameni dragi și să revină în locuri familiare.

„Nu am simțit deloc nevoia de ‘noutate’. Vacanța a venit după multe luni intense de muncă și un soi de epuizare, așa că am vrut să fiu cu totul în confort: destinații pe care le știam, oameni dragi, iar surprizele pe care mi le-am permis au fost în lecturile pe care le-am parcurs pe plajă. Oricât aș vrea să-mi odihnesc mintea, sunt mereu într-o căutare de stări și inspirație. Am găsit multe idei și câteva fire spre personajele noi”, povestește Ada.

Timpul petrecut alături de familie, în liniște, aproape de mare, cu vin bun și mâncare delicioasă, a ajutat-o să se încarce cu energie. „Nu pot spune că a fost o relaxare totală, pentru că am fost mereu cu cei mici, deci în priză. Și cum niciun proiect nu este încă închis, gândul îmi fugea adesea la cum să șlefuiesc personajele și poveștile lor. Dar faptul că am fost doar cu familia, într-un loc primitor, lângă mare, armonie… asta cu siguranță m-a ajutat mult să revin la mine.”

Actrița spune că nu a avut parte de un moment spectaculos, dar tocmai asta a făcut vacanța specială. „A fost multă liniște anul acesta, așa cum mi-am dorit. Am citit mult, am descoperit câteva restaurante pe care nu le știam, peisaje minunate. Toată perioada aceasta de aproape o lună a fost una pe care o așteptam încă din iarnă”.

Întrebată care ar fi o destinație de vacanță potrivită pentru Sandra, personajul său, Ada o vede alegând un loc complet diferit: „Cred că i-ar plăcea o metropolă aglomerată, poate New York sau Barcelona, unde s-ar putea pierde printre oameni și ar putea să se plimbe singură pe străzi. I-ar plăcea să bea o cafea într-un loc retras și să nu fie nevoită să vorbească cu nimeni.”