Care este primul pas către vindecarea anxietății?

La nivel global, cea mai răspândită tulburare mintală care poate duce la dizabilități este anxietatea, împreună cu tulburările asociate. Este urmată de o altă dereglare a sănătății mintale, depresia.

Conform cercetărilor efectuate până acum, virusul Covid-19 a crescut și mai mult nivelul de anxietate, iar implicațiile privind sănătatea mintală sunt tot atât de îngrijorătoare ca și cele medicale. „Ne aflăm în fața unei situații de criză la nivel național care poate avea consecințe medicale și sociale grave, în anii ce vor urma”, se arată într-o cercetare desfășurată de American Psychological Association în 2020, în SUA.

Cu certitudine, și nu doar în America, pandemia a avut și are în continuare un impact negativ copleșitor inclusiv prin schimbările survenite în sistemul educațional, medical, la nivel economic, dar și în ceea ce privește rutina zilnică de muncă, recreere sau interacțiunea umană.

Una dintre cele mai puternice forme ale anxietății este atacul de panică, iar numărul acestor cazuri este, de asemenea, în creștere, comparativ cu anii trecuți. Ca o consecință firească a îngrijorărilor legate de starea de sănătate, la nivel colectiv și individual, dar și al celor provocate de exacerbarea temerilor privind un viitor incert, plin de nesiguranță. De altfel, atacul de panică este cea mai grăitoare formă a lipsei de control resimțită în prezent actual, prin însăși manifestările sale, impetuoase și paroxistice.

Cea mai mare dorință pe care o persoană o are în timpul declanșării unui atac de panică este de a se simți în siguranță. Însă adevărata capcană este că acest comportament de fugă va pune bazele evitării, un mare obstacol în calea recuperării.

Psihologul clinician care lucrează de peste 20 de ani cu pacienți care suferă de tulburări anxioase, David Carbonell este de părere că este absolut necesar ca evitarea să fie conștientizată, indiferent de formele ei.

În ce situații poate fi identificată evitarea?

1. Evitarea consultului medical. Din start, precizează acesta, oamenii au o problemă în a vizita un medic atunci când nu se simt bine. Fie pentru că se tem de un demers costisitor, vești proaste sau necesitatea medicației. ÎAscunderea acestor frici și încercarea de a îndura agravează întotdeauna anxietatea, indiferent de simptome.

2. Evitarea locului sau a unor activități de teama declanșării unui nou atac. „Situația de ușurare pe care o ai când eviți sau te retragi dintr-o situație temută pare bine-venită, dar te face anxios în privința viitorului și mai înclinat s-o eviți din nou. Primești o doză mică de ușurare imediată, dar vei plăti pentru ea.” Pentru că pe termen lung rămâne sentimentul nesiguranței, al temerii în anticiparea unui nou atac, ducând la evitarea nu doar a zonelor pe care mintea le asociază cu posibile cauze, ci și la restrângerea sau renunțarea la unele activități obișnuite, odinioară plăcute.

3. Evitarea mentală a problemei. Aceasta este poate cea mai gravă formă a evitării, care ajunge să mențină „teama de teamă însăși”. După o primă experiență, cei care au trăit acest lucru se vor simți confuzi, derutați și îngrijorați. Dorința de a se proteja naște o apărare împotriva anxietății prin evitare. Cei care trec prin această experiență „își spun: <nu te gândi la asta!>; (ei) opun rezistență; cumva încearcă să se forțeze să se simtă mai bine; se supără pe înșiși; simt rușine și stânjeneală pentru că sunt anxioși”, iar toate aceste gânduri agravează, din nou, anxietatea.

4. Ritualurile și superstițiile. Pe lângă ocolirea zonelor cu potențial de declanșare sau evitarea de a discuta cu alții despre cele trăite, cei aflați într-un astfel de scenariu de panică dezvoltă noi reguli și obiceiuri prin care să se protejeze, evitând elementul-cheie de care le frică. De la spațiile aglomerate, la a cumpăra mai puțin de 10 produse pentru a sta la casa express, a evita intersecții unde e nevoie să facă stânga, alegerea culoarului de la margine pentru a nu fi prins la mijloc într-un mijloc de transport în comun și până la superstiția de a nu mai purta aceleași haine, în aceeași combinație din ziua unui atac, acestea sunt câteva dintre comportamentele disfuncționale adoptate.

În fiecare dintre aceste situații, David Carbonell își sfătuiește cititorii să înceapă procesul de conștientizare individuală a acestor nereguli funcționale. Iar exercițiile propuse în carte vin ca un sprijin suplimentar pentru a exersa evitarea… evitării și a face primul pas spre acceptare și vindecare.