Deși Organizația Mondială a Sănătății este susținută financiar de cotizațiile publice ale statelor membre care o și conduc, instituția se bazează într-o măsură mai mare pe contribuții private.
Cotizațiile statelor membre reprezintă un procent din produsul intern brut al unei țări agreat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, suma lor acoperind mai puțin de 20% din bugetul total.
Restul finanțării OMS vine din contribuții voluntare, în mare parte din partea statelor membre, precum și din partea altor organizații ale Națiunilor Unite, organizații interguvernamentale, fundații filantropice, sectorul privat și alte surse.
Cel mai mare donator privat al OMS este Fundația Bill și Melinda Gates, aceasta fiind responsabilă de îndestularea a 10% din bugetul instituției.
Și tocmai dependența funcționării OMS de fondurile private este cea care stârnește îngrijorări, subiectul urmând să fie pus în discuție la viitoarea reuniune a OMS de la Geneva începând cu 24 mai.
Din poziția de director al Institutului O’Neill pentru dreptul național și global al sănătății de la Universitatea Georgetown din SUA, Lawrence Gostin declară: „Fără resursele sale, multe obiective de sănătate la nivel global ar fi puse în pericol, cum ar fi eradicarea poliomielitei”. Pe de altă parte, același Lawrence Gostin, care ocupă și o funcție în conducerea OMS, își exprimă îngrijorarea cu privire la dependența excesivă de donațiile private. „Majoritatea finanțării pe care Bill Gates o acordă OMS este legată de agendele specifice ale fundației. Asta înseamnă că OMS nu poate stabili ea însăși prioritățile globale în materie de sănătate și că acestea sunt încredințate în mare măsură unui actor privat. Spre deosebire de statele membre, Fundația Gates are o responsabilitate democratică redusă”, a mai menționat acesta.
