Sunt părinte și, ca mulți dintre voi, mă întreb deseori dacă adolescenții din ziua de azi nu au parte de mai multe provocări decât am avut noi la vârsta lor. De curând am citit un raport realizat de Pew Research care m-a pus pe gânduri și, sincer, mi-a confirmat multe dintre fricile și neliniștile mele legate de felul în care copiii noștri cresc în această lume. Se pare că nu doar noi, părinții, suntem de părere că e mai greu să fii adolescent acum, ci și copiii noștri simt asta.
Presiunea de a reuși și comparațiile permanente
Când eram noi adolescenți, nu aveam atâtea surse de comparație. Aveam colegii de clasă, sau de generație, prietenii de la bloc, cu toate astea ne comparam în cercuri restrânse. Astăzi, copiii noștri sunt expuși la întreaga lume prin rețelele sociale. Fiecare postare pe Instagram sau TikTok este o nouă ocazie de a se compara cu alții – și nu doar colegi de școală, ci influenceri și vedete. Ei văd poze perfecte, vieți aparent ideale, iar asta le poate da impresia că nu sunt suficient de buni sau că trebuie să facă mai mult, să fie mai mult.
Eu cred că, în ziua de azi, copiii noștri simt o presiune mult mai mare decât am simțit noi la vârsta lor. Potrivit studiului, aproape 60% dintre adolescenți spun că au de-a face cu presiuni de a reuși academic și de a arăta într-un anumit fel. Și, sincer, e ușor de înțeles de ce. Totul se petrece pe social media – de la succesele academice până la cele mai mici realizări personale, fiecare aspect al vieții lor este expus și comparat. Iar noi, ca părinți, ne dorim să-i vedem fericiți, dar e din ce în ce mai greu să îi ajutăm să nu se lase copleșiți de toate aceste comparații.
Problemele de sănătate mintală au ajuns o realitate greu de ignorat
Un alt aspect care m-a făcut să reflectez este sănătatea mintală. În adolescența noastră problemele de sănătate mintală nu erau discutate așa cum sunt astăzi. Nu pentru că nu existau, ci pentru că nu se vorbea despre ele. Acum, însă, nu doar că aceste probleme sunt mai vizibile, dar ele par și mult mai frecvente. Conform raportului Pew Research, 40% dintre adolescenți spun că sănătatea mintală este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă. Mai mult, 70% dintre părinți sunt îngrijorați de starea emoțională a copiilor lor.
Anxietatea și depresia sunt mult mai răspândite astăzi, iar asta are mult de-a face cu mediul în care copiii noștri trăiesc. Tehnologia le oferă acces la informații nelimitate, dar în același timp, le aduce și o mulțime de presiuni: să fie mereu conectați, să fie la curent cu tot ce se întâmplă, să fie „perfecți” în fața celorlalți. Am observat la copiii din jurul meu, și chiar la copiii mei ce influență fantastică au rețelele sociale asupra stării lor de spirit. Un comentariu negativ, o postare în plus sau un story în minus pot să le schimbe complet starea emoțională.
Și aici, sincer, îmi fac griji. Noi nu am crescut cu toate aceste presiuni digitale, dar ei sunt conectați în permanență. Chiar și atunci când le limităm accesul la telefon sau la calculator, presiunea de a fi „perfect” rămâne. Și nu este doar despre social media. Stresul legat de școală, de viitor, de așteptările pe care societatea le are de la ei – toate acestea se adună și se transformă într-un bagaj emoțional greu de purtat.
Criza identității și dorința de a se conforma
În liceu aveam grupul meu de prieteni și nu îmi amintesc să ne fi străduit să ne integrăm. Ce-i drept noi ne distram in pauze dezlegând rebusuri, ieșeam la plimbare și vorbeam muuult, muult, despre orice. Crescând într-un oraș din provincie, mergeam din când în când la unul dintre cinematografele din oraș sau la singura discotecă, al cărei program era vineri și sâmbătă până la ora 23. Nu aveam mobile, ci telefoane fixe cu disc, iar părinții noștri aveau numerele de telefon ale părinților prietenilor din grup. Răsfoiam rar câte un Neckermann, însă puțini ajungeam să primim haine la modă. În schimb, copiii noștri sunt bombardați zilnic cu mesaje despre cine ar trebui să fie, cum ar trebui să arate și ce ar trebui să facă. Studiul arată că mulți adolescenți se simt presați să se conformeze unor standarde de succes și popularitate, care nici nu știu cât reflectă nevoile sau dorințele lor reale.
Aici simt că este o prăpastie între ce ne dorim noi, ca părinți, pentru ei și ce își doresc ei cu adevărat. Încercăm să îi ghidăm, dar uneori standardele impuse de societate par să aibă mai multă influență decât noi. Din acest motiv, mi se pare important să ne asigurăm că îi ascultăm, că înțelegem cine sunt ei cu adevărat, dincolo de ce văd pe internet sau de presiunile din afară.
Ce putem face noi, părinții?
Nu am toate răspunsurile și știu că fiecare copil este diferit, dar cred că, în primul rând, trebuie să fim prezenți. Să îi ascultăm cu adevărat, să îi ajutăm să înțeleagă că ceea ce văd pe internet nu este întotdeauna real și că nu trebuie să se compare cu ceilalți. Studiul subliniază că, pentru mulți tineri, părinții sunt încă un punct de sprijin, și cred că asta este o veste bună. Deși simt presiunile societății și ale tehnologiei, adolescenții noștri știu că acasă este locul unde pot găsi sprijin și înțelegere. Sau cel puțin așa ar trebui să fie.
Ceea ce mi se pare cel mai greu, ca mamă, este să găsesc echilibrul între a fi prea protectoare și a le oferi libertatea de care au nevoie. Știu că nu pot controla tot ce se întâmplă în viața lor și nu pot sta în spatele lor tot timpul. Dar pot să fiu mai atentă, să discutăm deschis despre lucrurile care îi stresează și să mă asigur că ei știu că sunt iubiți, acceptați și că pot veni oricând să îmi spună orice.
Sunt convinsă că nu este ușor să fii adolescent acum. Din discuțiile cu alți părinți, văd aceeași neliniște: cum ne putem ajuta copiii să crească într-o lume atât de diferită de cea în care am crescut noi?
Acest studiu descoperit pe internet mi-a oferit mai multe motive să mă gândesc la felul în care ne creștem copiii astăzi. Nu cred că există soluții rapide sau perfecte, dar știu sigur că iubirea, răbdarea și comunicarea pot face o diferență enormă. Iar la finalul zilei, cred că asta își doresc toți copiii noștri: să știe că sunt văzuți, auziți și sprijiniți în această călătorie dificilă numită adolescență.
