Migrația ilegală a devenit unul dintre cele mai presante și controversate subiecte din Europa. Pe măsură ce fluxurile de migranți continuă să testeze limitele țărilor din Europa și a sistemelor lor de azil, unele state solicită o schimbare radicală a modului în care sunt gestionate cererile de azil și deportările celor respinși. Această inițiativă reflectă o preocupare tot mai mare în rândul statelor membre pentru protejarea granițelor și pentru controlul asupra propriilor politici de migrație.
Pe 18 septembrie 2024, guvernul olandez, sprijinit de alte 16 țări europene, a solicitat o „schimbare de paradigmă” în gestionarea solicitanților de azil care au primit un răspuns negativ. Potrivit acestora, sistemul actual nu mai face față presiunilor generate de volumul crescut de migranți ilegali care tranzitează și rămân în statele UE, deși cererile lor de azil au fost respinse. Țările implicate în acest demers subliniază necesitatea unui cadru legal care să accelereze procesul de deportare și să permită statelor membre să își întărească securitatea națională. Documentul a fost inițiat de Austria și Olanda și semnat de Croația, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Malta, Slovacia și Suedia. Norvegia, Elveția și Liechtenstein, state non-UE dar care fac parte din Spațiul Schengen, au semnat de asemenea.
Printre țările care s-au raliat acestei inițiative se află și Ungaria. Într-o scrisoare adresată comisarului european Ylva Johansson, ministrul Afacerilor Uniunii Europene din Ungaria, János Bóka, a cerut ca, în eventualitatea unei modificări a tratatului european privind migrația, Ungaria să beneficieze de un opt-out (retragere). Aceasta ar permite guvernului maghiar să implementeze măsuri mai stricte pentru a controla fluxurile de migranți și a răspunde mai eficient la amenințările de securitate cauzate de migrația ilegală.
Bóka a subliniat în scrisoare angajamentul Ungariei de a-și proteja granițele și de a combate migrația ilegală, pe care o consideră o amenințare directă la adresa securității naționale. Cu toate acestea, el a reafirmat și dorința Ungariei de a rămâne parte a Spațiului Schengen, deși a atras atenția asupra faptului că această zonă de liberă circulație este fragmentată din cauza reintroducerii controalelor la frontieră în unele state membre, pe fondul fluxurilor migratorii și al riscurilor de securitate.
Această mișcare de reformare a politicilor de azil vine într-un moment în care migrația este un subiect din ce în ce mai sensibil în Europa. Pentru multe state membre, creșterea controlului asupra frontierelor este considerată singura soluție viabilă pentru a face față numărului mare de migranți care traversează granițele Uniunii Europene. Politicile actuale, concepute într-o epocă în care migrația ilegală era la un nivel gestionabil, nu mai par adaptate realităților din prezent.
Mai mult decât atât, această inițiativă subliniază o fractură tot mai adâncă în interiorul Uniunii Europene. În timp ce unele state cer consolidarea cooperării pentru gestionarea migrației, altele, precum Ungaria, doresc mai multă autonomie în adoptarea propriilor măsuri de securitate. Așa cum subliniază scrisoarea ministrului Bóka, Ungaria susține că doar prin preluarea controlului la nivel național se poate gestiona eficient problema migrației ilegale.
Pe fondul acestor tensiuni, viitorul politicilor europene de migrație rămâne incert. Franța, Germania, Austria, Danemarca, Italia, Slovenia, Suedia și Norvegia sunt țări care au reintrodus controlul la frontieră ca măsură de combatere a migrației ilegale și pentru a proteja securitatea națională. Dacă propunerile de reformă ale Olandei și Ungariei vor prinde contur, Uniunea Europeană ar putea asista la o reducere a migrației ilegale. Cu toate acestea, există riscul ca aceste măsuri mai stricte să submineze solidaritatea între statele membre și să pună o povară disproporționată pe umerii țărilor aflate la granițele externe ale UE.
Migrația ilegală, aflată la intersecția dintre drepturile omului și securitatea națională, va continua să fie o provocare pentru Europa în anii care urmează. Pe măsură ce statele membre încearcă să-și echilibreze responsabilitățile internaționale cu nevoile interne, întrebarea principală rămâne cum va reuși Uniunea Europeană să gestioneze această problemă fără a sacrifica valorile fundamentale ale libertății și solidarității.
Credit foto: © UNHCR/Diego Ibarra Sánchez