Primele Jocuri Olimpice internaționale din epoca modernă, cunoscute oficial ca Jocurile Primei Olimpiade, s-au desfășurat la Atena în perioada 6-15 aprilie 1896.
Atena a fost aleasă ca oraș gazdă pentru organizarea Jocurilor Olimpice moderne în timpul unui congres organizat de Pierre de Coubertin, Grecia Antică fiind locul de naștere al acestora.
Primele întreceri din Olimpia
În vara anului 774 î.e.n, în localitatea Olimpia din sud-vestul Greciei, unde se afla un templu închinat lui Zeus, au fost organizate primele întreceri de alergări pe distanța de 200 de metri, învingătorul fiind un tânăr pe nume Coreb, el fiind primul campion olimpic.
Următoarea manifestare de acest fel a avut loc in anul 772 î.e.n, pentru ca ulterior, Jocurile din Olimpia să se țină din patru în patru ani până în anul 261 e.n., timp de mai bine de o mie de ani.
În apropierea perioadei organizării evenimentelor sportive din Olimpia, din Elida plecau emisari către toate cetățile grecești, cerând armistițiul. Luptele încetau pentru câteva zile, însă de multe ori armistițiul se prelungea pentru câteva luni.
Primele amenajări sportive au apărut în jurul anului 500 î.e.n.: un hipodrom, un stadion, fără tribune, o baie pentru sportivi, un templu ridicat în cinstea lui Zeus și o clădire pentru comitetul olimpic.
Întrecerile sportive din Grecia antică erau destinate exclusiv bărbaților, accesul femeilor fiind interzis la jocuri, sub amenințarea pedepsei cu moartea.
Cu toate acestea, femeile puteau să dețină cai în cursele de caruri de la Jocurile Olimpice, iar la fiecare patru ani, femeile necăsătorite aveau propriul festival la Olympia, Heraia organizat în cinstea zeiței Hera, soția lui Zeus.
La început, participanții erau mai ales descendenți ai familiilor bogate, care aveau timp de antrenamente și mijloace să ajungă la Olimpiadă, însă ulterior a fost lărgit accesul și oamenilor simpli.
După anul 500 î.e.n. programul jocurilor includea întreceri în mai multe discipline sportive: curse de care cu două roți, curse de cai, lupte, alergări pe distanțele de 200, 400 și 800 metri, sărituri în lungime, aruncarea suliței și aruncarea discului. Sportivii participau la antrenamente istovitoare, fiind urmăriți de arbitri și în etapa lor de pregătire. Arbitrii aveau dreptul să medieze conflictele, să pedepsească sportivii de la Olimpiadă cu eliminarea sau să îi amendeze pentru diverse cazuri de tâlhărie sau mită. Cu banii colectați se inscripționau îndemnuri ca: Arată că poți să învingi prin rapiditatea picioarelor și prin tăria corpului, iar nu cu ajutorul banilor.
Premierea câștigătorilor avea loc în cea de a cincea și ultima zi a Olimpiadei, când aceștia primeau la templul lui Zeus coroane de lauri, considerată cea mai de preț răsplată din lume. Prin victoriile repurtate, atleții aduceau bucurie nu numai în familie, ci și în ținuturile natale. La întoarcerea acasă, sportivii, care erau considerați ca atinși de zei, erau purtați pe brațe, iar unii primeau pensii viagere.
Trecerea la Jocurile Moderne
Au trecut doua milenii până când vechile întreceri din Olimpia să fie reluate în formă modernă, inițiatorul fiind baronul Pierre de Coubertin. Inițial, ideea francezului a fost să organizeze Jocurile moderne în 1900 la Paris, însă delegații din 34 de țări l-au convins să devanseze întrecerile până în 1896 iar Atena a fost aleasă ca primă gazdă.
Flacăra olimpică, unul dintre simbolurile internaționale al Olimpiadei, face parte din ceremonia de deschidere, dar și din cea de închidere, însă nu și-a găsit locul în cadrul evenimentelor până în 1928, când s-au organizat Jocurile Olimpice de la Amsterdam, iar arborarea drapelului și jurământul olimpic au fost introduse la ediția a VII-a de la Antwerp din 1920, scrimerul Victor Boin fiind primul sportiv care l-a rostit.
„În numele tuturor sportivilor, promit ca vom lua parte la aceste Jocuri Olimpice respectând şi urmând regulile ce le conduc, într-un spirit desportivitate, dedicându-nesportului fără doping sau alte substanțe stimulatoare, în adevăratul spirit al sportivității pentru gloria sportului şi onoarea echipelor noastre.”
Jurământul olimpic
Pierre de Coubertin, părintele Jocurilor Olimpice Moderne, a explicat în 1931 semnificația drapelului: “Drapelul Olimpic, … este în întregime alb, în centru aflându-se cinci inele înlănțuite: albastru, galben, negru, verde, roșu; ,,Astfel desenate, el devine simbolic, reprezentând cele cinci părți ale lumii unite prin olimpism şi cele șase culori ale sale, pe de altă parte, reproduc culorile tuturor drapelelor naționale care flutură în universul zilelor noastre…”.
Din 1994, Jocurile Olimpice au la fiecare doi ani, alternativ, câte o ediție de vară și una de iarnă.
Ediția Jocurilor Olimpice din 2020 a fost amânată din cauza pandemiei de coronavirus până în luna iulie a acestui an și va avea loc la Tokio.
Comitetul executiv al Comitetului Olimpic Internațional a inițiat deja un dialog țintit cu Forul Olimpic din Australia pentru selecționarea orașului Brisbane în calitate de gazdă a Jocurilor Olimpice din 2032.
