Noi cercetări efectuate de o echipă de savanți din Australia au descoperit că durerea cronică este asociată cu niveluri mai scăzute de neurotransmițători cheie din creier. Experții sunt de părere că această modificare de natură chimică are un rol determinant în reglarea emoțiilor negative în cazul persoanelor cu durere cronică.
Studiul indică faptul că dereglarea emoțională care merge adesea mână în mână cu durerea cronică poate fi înrădăcinată în modificările neurochimice provocate de durere în sine.
„Durerea cronică este mai mult decât un sentiment oribil”, spune Sylvia Gustin, autorul principal al noului studiu. „Ne poate afecta sentimentele, credințele și felul în care suntem. Am descoperit, pentru prima dată, că durerea persistentă este asociată cu o scădere a GABA, un neurotransmițător inhibitor în cortexul prefrontal medial. Cu alte cuvinte, are loc o schimbare patologică reală.
„O scădere a GABA înseamnă că celulele creierului nu mai pot comunica corect între ele”, explică Gustin. „Când există o scădere a acestui neurotransmițător, acțiunile, emoțiile și gândurile noastre sunt amplificate.”
„Totul începe cu stresul”, spune expertul. „Când cineva suferă, crește valoarea hormonilor de stres, cum ar fi cortizolul, care pot declanșa o creștere masivă a glutamatului. Acest lucru se întâmplă în timpul fazei inițiale și acute a durerii.
Este posibil ca celulele imune din părți ale creierului să încerce apoi să regleze aceste anomalii ale neurotransmițătorilor. Dar, făcând acest lucru, în contextul durerii cronice, aceasta duce la o reglare pe termen lung a neurotransmițătorilor-cheie necesari pentru gestionarea comportamentelor emoționale.
Cercetătorul australian spune că pentru ca un medicament să fie eficient în cazul persoanelor cu dureri cronice cu puține efecte secundare, acesta ar trebui să fie puternic direcționat către cortexul median prefrontal. Între timp, cercetătorii sugerează că programele de terapie care ajută persoanele cu durere cronică să învețe modalități de a regla mai bine emoțiile negative pot fi eficiente. Este posibil să nu putem rezolva această problemă încă din punct de vedere farmacologic, dar creierul este suficient de plastic pentru a învăța noi tehnici care pot ajuta la atenuarea acestui dezechilibru chimic.
