Prins între două lumi: adolescent normal sau sportiv de performanță?

Acest text ți-este destinat ție, adolescentule care faci un sport de performanță, care uneori te simți exact așa: prins între două lumi.

Într-o lume vrei să fii adolescentul „normal”, cu prieteni care ies, râd, poate stau până târziu, nu se gândesc la somn, la alimentație, la refacere. Spun: „lasă, vedem ce facem mâine”. Viața pare mai ușoară acolo.

În cealaltă lume ești sportivul care se trezește devreme, care își forțează corpul chiar și atunci când nu are chef. Ești adolescentul care spune „nu” când alții spun „hai”, care se gândește la progres, la detalii și la mici îmbunătățiri ale formei, pe care nimeni altcineva nu le vede.

Și undeva, prins între aceste două lumi începi să ai o senzație ciudată, ca și cum nu te-ai mai regăsi complet nici într-una, nici în cealaltă. Cu prietenii, simți uneori că nu te mai înțelegi, iar la antrenament, simți uneori că e prea mult. Acasă, ai tăi poate că îți spun că exagerezi, într-o direcție sau alta, iar în interiorul tău, ai momente în care te întrebi: „Cine sunt eu, de fapt?”

Răspunsul este: ești și adolescent și sportiv de performanță, doar că tu alegi conștient, în fiecare zi, să îți crești partea care vrea să devină excepțională. Luând această decizie, vei ajunge la un moment dat să ieși în evidență, iar când se va întampla asta, vei observa că nu te mai potrivești peste tot.

Cei mai mulți dintre noi vor să aparțină unui grup, vor să fie acceptați și înțeleși. Iar alegând să spui nu pentru că ai antrenament sau concurs, vei ajunge să te simți singur, chiar atunci când vei fi în mijlocul oamenilor. Pentru că puțini vor înțelege.

Dacă ai ajuns să treci prin asta, îți spun: nu ești singur. Trebuie doar să îți găsești tribul. Nu ai nevoie să te înteleagă toată lumea, ci doar câțiva oameni: colegi, antrenori, alți sportivi care trăiesc la fel. Când ești în mediul potrivit, „anormalul” tău devine normal, iar zâmbetul va reveni.

Să fii sportiv de performanță nu înseamnă că trebuie să rupi legătura cu prietenii sau să începi să trăiești într-o bulă. Poți avea prieteni. Poți ieși. Poți râde, glumi, socializa. Diferența este că vei face toate astea cu limite clare și facând alegeri conștiente. Asta înseamnă: nu orice ieșire, nu orice oră târzie, nu orice compromis. Iar cei care îți sunt prieteni adevărați vor înțelege. Echilibrul între cele două lumi nu înseamnă să fii jumate sportiv și cealaltă jumătate adolescent „normal”. Înseamnă să îți asumi alegerile, dar să lași loc și pentru relații în care ceilalți te susțin în loc să te tragă înapoi.

Performanța nu cere să fii singur. Cere, însă, să știi ce contează mai mult pentru tine în fiecare moment.