România în 2026: un an al „exit-urilor”? Ce investitori pleacă de la noi și de ce

Contextul investițional al României în 2026 pare din ce în ce mai complicat. Dacă în ultimele două decenii atragerea de capital străin a fost percepută ca un element esențial al creșterii economice, o dată cu reformele fiscale anunțate de guvernul României apar semne din ce în ce mai clare de reorientare a investitorilor către alte piețe. Motivele variază de la considerații fiscale și costuri ridicate, până la strategii globale de portofoliu și dificultăți în piața românească. Cine sunt principalii actori care au plecat sau și-au anunțat plecarea din România, cu detalii concrete și impactul asupra economiei locale?

Cel mai recent și mediatizat exemplu este cel al Carrefour România. Retailerul francez a anunțat în februarie 2026 vânzarea operațiunilor locale către Paval Holding pentru suma de 823 milioane de euro. Decizia face parte dintr-o strategie de „core-market focus” a grupului Carrefour, care își concentrează resursele pe piețele din Franța, Brazilia și Spania, unde califică performanța ca fiind mai stabilă și mai profitabilă. Tranzacția este programată să se finalizeze în a doua jumătate a anului 2026 și marchează o retragere semnificativă a unui gigant din sectorul de retail românesc.

Un alt exemplu recent semnalat de presa economică este cel al brandului elvețian Calida, care a închis prin procedură de dizolvare firma locală din Sibiu, unde opera o unitate de producție cu circa 100 de angajați. Presa din Ungaria a preluat știrea cu satisfacție, subliniind că investiția a fost retrasă din România, dar compania continuă activitatea în Ungaria — o piață percepută ca fiind mai stabilă din perspectiva costurilor și regimului fiscal.

Dezvoltatorul belgian Atenor, activ în România de peste 15 ani, a decis să își închidă operațiunile locale după vânzarea proiectului de birouri @Expo din București. Sectorul imobiliar, în special segmentul office, a traversat o perioadă complicată: creșterea dobânzilor, costuri de finanțare mai ridicate, cerere redusă pentru spații de birouri și presiuni pe randamente. În acest context, Atenor a ales să își marcheze exitul și să își realoce capitalul către alte piețe. Ce pare relevant este faptul că vorbim despre un investitor cu capital solid, care a decis să iasă complet, nu doar să reducă expunerea.

Grupul suedez Lindab, specializat în soluții pentru ventilație și materiale de construcții, și-a restructurat operațiunile regionale, ceea ce a inclus reducerea sau închiderea prezenței directe din România. Deși nu toate detaliile financiare au fost făcute publice, mișcarea reflectă presiunile din sectorul construcțiilor, afectat de scumpirea finanțării și de încetinirea proiectelor imobiliare.

Chiar dacă unele active pot fi preluate sau redistribuite, semnalul este clar: investitorii din zona industrială și a materialelor de construcții reevaluează poziționarea în Europa Centrală și de Est, iar România nu mai este automat prima opțiune.

Deși nu poate fi interpretat ca „exit oficial” printr-o declarație de retragere, unele dintre cele mai vizibile proiecte industriale anunțate anterior în România nu s-au materializat, iar investitorii au optat să își mute planurile către alte țări din regiune — în special în Ungaria și Slovacia. Exemplul cel mai des citat în presa economică este al marilor grupuri auto precum BMW și BYD (China), care au renunțat la proiecte anunțate în România și și-au extins operațiunile în țări vecine, datorită facilităților fiscale, logisticii mai bune și sprijinului puternic din partea autorităților locale din piețele respective.

Un caz aparte este cel al gigantului sud-coreean KT&G, cel mai mare producător de tutun din Coreea de Sud, care luase în calcul România pentru dezvoltarea unei fabrici cu impact regional, un proiect care ar fi presupus investiții de sute de milioane de euro și un efect semnificativ în lanțul de aprovizionare. În final, investiția a fost direcționată către o altă țară. Pentru România, acesta este un exemplu de investiție strategică pierdută înainte de a fi lansată, într-un context regional extrem de competitiv.

În sectorul auto, compania chineză NBHX ROLEM, furnizor de componente pentru industria auto din Brașov, a trecut printr-o schimbare de acționariat, investitorul inițial retrăgându-se, iar activele fiind preluate de holdingul german Mutares. Chiar dacă operațiunile continuă, capitalul inițial a ieșit din România, marcând un exit al investitorului care a dezvoltat inițial proiectul.

În zona energiei regenerabile, un proiect major de parc fotovoltaic controlat printr-o entitate asociată Lada Firtash a fost abandonat. Investiția ar fi presupus dezvoltarea unei capacități importante în sectorul energiei verzi, într-un moment în care România are nevoie de noi proiecte pentru a-și atinge țintele de tranziție energetică. Renunțarea la investiție indică fie dificultăți de implementare, fie recalibrare strategică în condițiile unui cadru legislativ considerat volatil de investitori.

Datele privind investițiile străine directe arată deja o temperare față de vârful atins în anii anteriori, când fluxurile depășeau 10 miliarde de euro anual. Într-un climat marcat de creșteri de taxe, modificări legislative frecvente și costuri operaționale în crestere, investitorii globali devin mai selectivi, iar capitalul migrează către piețe percepute ca mai stabile sau mai agresive din punct de vedere al stimulentelor.

Pentru economia românească, miza nu pare sa fie doar păstrarea unor active sau locuri de muncă, ci menținerea statutului de destinație competitivă pentru investiții mari, cu valoare adăugată ridicată. Exiturile din 2024–2026 arată că această competiție este mai dură ca oricând și că fiecare decizie strategică pierdută cântărește mai mult decât în perioadele de creștere accelerată.